Menu

Dr. Mihai Roman

Medic primar ortopedie traumatologie, asistent universitar doctor in medicina, competenta in artroscopie si competenta in managementul sanitar

header photo

HALLUX VALGUS

Hallux valgus (HV) reprezinta o proeminenta pe partea interna a piciorului (mont), produsa de capul primului metatarsian asociata cu deplasarea simultana a degetului mare (haluce) spre lateral, catre degetele vecine.

Termenul "hallux" provine de la "haluce" adica degetul mare de la picior.
Termenul "valgus" defineste devierea spre lateral a acestui deget

Hallux valgus (HV). Cauze.

- apare mai frecvent la femei datorita laxitatii mai mari a structurilor ligamentare ale piciorului. Afectiunea poate fi prezenta mai rar de la o varsta frageda (copilarie, adolescenta), mai frecvent fiind asociata varstei de 50ani+ (postmenopauza).
- nu exista o cauza genetica dar exista o predipozitie care se poate transmite pe linie familiala
- ortostatismul (statul in picioare) prelungit precum si supragreutatea pot favoriza dezvoltarea afectiunii
- incaltamintea (pantoful cu toc si mai ales pantoful ingust in fata) poate agrava afectiunea
- traumatismele piciorului, afectiunile inflamatorii (afectiuni reumatologice), laxitatea ligamentara  sunt factori favorizanti

Hallux valgus (HV). Diagnostic.

Hallux valgus se diagnosticheaza clinic in functie de aspectul caracteristic al piciorului.
Este obligatorie efectuarea unei radiografii in vederea evaluarii oaselor piciorului (pozitie, aliniere, structura). Aceasta sta si la baza planificarii tehnicii chirurgicale.


Hallux valgus (HV). Tratament.

Tratamentul trebuie adaptat stadiului evolutiv (grad de deformare, afectarea degetelor invecinate) precum si dorintei si simtomatologiei pacientului. Hallux valgus nu reprezinta o urgenta si nu necesita interventie chirurgicala imediata.

Tratamentul nechirurgical este paleativ avand un efect temporar si consta mai ales in adaptarea pacientului la afectiune. Consta in purtarea unui pantof adecvat (moale, larg), in evitarea efortului si a ortostatismului prelungit, slabire in greutate, sustinatoare plantare (poate ameliora metatarsalgia dar nu corecteaza deformatia), spatiatoare interdigitale si orteze de corectie (valoarea lor este controversata).

Tratamentul chirurgical se adreseaza pacientilor la care simptomatologia nu mai este tolerata si nu mai poate fi ameliorata prin tratament nechirurgical. De asemenea este indicata pacientilor la care deformarea degetului mare duce la compresiune pe degetele invecinate cu deformarea progresiva a acestora.

Scopul operatiei este in primul rand  de a reduce la maximum simtomatologia pacientului (durerea) si de a reface functia si comfortul piciorului si numai in al doilea rand de a reface estetica sa.
Pentru atingerea acestui scop trebuie sa existe o buna cooperare intre pacient si medic. Pacientul trebuie sa inteleaga ce se urmareste prin interventia chirurgicala propusa si cum se poate atinge scopul propus precum si sa cunoasca potentialele pericole si complicatii ce pot sa apara.

 

Corectia chirurgicala se poate realiza numai prin proceduri radicale care se adreseaza motivului pentru care este prezenta defomatia piciorului. Asta presupune realinierea segmentelor osoase prin practicarea de osteotomii (fracturi contrololate la nivelul osos si de aspectul dorit de chirurg), repozitionarea  segmentelor osoase si fixarea acestora prin dipozitive metalice metalice adecvate (suruburi de titan). Se obtine astfel un montaj stabil, solid care faciliteaza consolidarea osului si permite mobilizarea cat mai rapida si recuperarea piciorului operat. Fara corectia axului osos (metatars, falanga) nu se poate obtine un rezultat durabil. Acestei "componente osoase" a operatiei i se asociaza o "componenta de parti moi" prin care se elibereaza din tractiunea tendoanelor de la nivelul falangei, se repozitioneaza oasele sesamoide, se reface capsula articulara. Aplicarea doar a "componentei de parti moi" este urmata de recidiva. Aplicarea "componentei osoase" reduce riscul de recidiva la minimum.
Conduita postoperatorie. Postoperator, se recomanda mobilizarea precoce a piciorului si sprijinul rapid pe acesta cu ajutorul unui pantof special. In primele zile se recomanda pozitia ridicata a piciorului, crioterapie locala (punga cu gheata) precum si tratament medicamentos adecvat (conform retetei).